Istoria casei Braikoff își are începuturile în secolul 19 și este strâns legată de viața industriașului olandez Jean Braikoff. În 1881, acesta a cumpărat de la Maria Slătineanu, contra sumei de 30.000 de lei, terenul din Piața Episcopiei, pe care avea să înalțe cunoscuta locuință. Planul final i-a fost încredințat arhitectului elvețian Elisée Berthet, care a urmat însă o linie similară unor schițe realizate anterior de arhitectul Henri de Wurmb, lăsându-și însă amprenta printr-o cupolă remarcabilă care întregește designul clădirii.

Proiectul a primit undă verde în primăvara anului 1891, când proprietarul a primit autorizația de construcție pentru a ridica, la numărul 2, o casă cu subsol, parter, două etaje și mansardă. Planul clădirii a fost gândit în forma literei V, având o latură pe strada Episcopiei, iar o alta pe strada Corabia (numită astăzi Georges Clemenceau). O formă similară întâlnim la un alt monument al Capitalei – Biblioteca Centrală Universitară, proiectată de arhitectul Paul Gottereau, care locuia, se pare, chiar în vecinătatea casei Braikoff.

Locuința a găzduit atât mai mulți membri ai familiei antreprenorului – care a păstrat pentru sine una dintre camerele-fanion, o încăpere circulară, foarte spațioasă –, cât și un chiriaș evreu, numit Weiser. Pentru iluminarea locuinței se folosea gazul provenit de la uzina Filaret, astăzi monument istoric.

În vederea decorării exteriorului, în planurile inițiale au fost incluse o serie de decorațiuni printre care se numără busturile, vasele clasicizante și elementele vegetale, o parte deteriorându-se însă odată cu trecerea timpului, în urma cutremurelor, a unui incendiu survenit în 1989 și a lucrărilor efectuate asupra clădirii. În paralel cu decorațiunile exterioare, un accent deosebit a fost pus și pe înfrumusețarea apartamentelor, prin pictarea tavanelor în diferite scene, incluzând elemente din natură (fluturi, păsări) și spiritualitate (îngeri), având ca punct central rozeta, dar și prin ornamentarea plafoanelor cu ajutorul compartimentelor de stuc. După 1957, picturii originale i s-au adus o serie de retușuri.

De-a lungul anilor, casa Braikoff a servit drept sediu pentru o serie de instituții, începând cu Ministerul Justiției, care a funcționat aici între anii 1893 și 1899, înainte de finalizarea propriei clădiri, amplasată pe Cheiul Dâmboviței. Pentru daunele survenite în acest timp, statul i-a plătit lui Jean Braikoff suma de 13.600 de lei, reprezentând despăgubiri.
În 1900, cu un an înainte de moartea sa, antreprenorul îi donează casa soției sale, Maria. La două decenii și jumătate distanță, fiii lui, Jean Victor și Teodor, vor vinde casa. Pe parcurs, vor funcționa aici Societatea Redevența și diverse reprezentanțe ale unor companii aeriene, dar și ale unor instituții petroliere. Ulterior, în urma cutremurului din ’77, cu ajutorul unor investiții ale statului, în incinta clădirii va lua naștere Casa de Modă, parte a Ministerului Industriei Ușoare.

Pentru a-i reda gloria de altădată într-o notă contemporană, adaptată prezentului, dar și pentru a contribui la regenerarea patrimoniului cultural al Capitalei, dezvoltatorul One United Properties a preluat imobilul istoric cu o suprafață de 2.240 de metri pătrați, urmând să îl redenumească One Athénée, prin prisma învecinării cu Ateneul Român, una dintre cele mai frumoase clădiri bucureștene. Odată cu finalizarea lucrărilor de restaurare, în clădire vor fi amenajate un centru comercial exclusivist, dar și o serie de apartamente premium, care vor beneficia, în paralel cu finisajele luxoase, și de o vedere asupra clădirii Ateneului.

Pentru realizarea acestui material au fost folosite informații disponibile pe platformele adevărul.ro, zf.ro și economica.net.