O vizită la Grădina Botanică din București

Inițiativa deschiderii primei Grădini Botanice din București i-a aparținut doctorului Carol Davila, iar decretul de înființare a primit semnătura domnitorului Alexandru Ioan Cuza pe 5 noiembrie 1860. Inițial, aceasta a fost amenajată pe un teren restrâns, de 7 hectare, în apropiere de Facultatea de Medicină și Farmacie. Primul conducător al instituției și cel care s-a ocupat de proiectul de amenajare a fost botanistul Ulrich Hoffmann. El a fost succedat de Dimitrie Grecescu, care a avut o contribuție importantă la dezvoltarea Grădinii Botanice, făcând o punte de legătură între instituția locală și alte grădini botanice europene pentru a facilita diverse schimburi de soiuri.

În 1974 Grădina Botanică va fi mutată în centrul Capitalei, conducerea acesteia fiind preluată de Dimitrie Brândză, un important medic, botanist și naturalist al vremurilor. El a fost cel care a militat pentru obținerea unui loc propice și a fondurilor necesare mutării Grădini Botanice pe terenul pe care funcționează în prezent, aparținând pe atunci Palatului Șuțu. Tot lui i se datorează reamenajarea acesteia după standardele necesare, incluzând aici construirea primelor sere, după modelul celor ce aparțineau Grădinii Botanice din Liège, precum și inaugurarea primului Institut Botanic. Fondatorul pusese, anterior, și bazele primului muzeu botanic al instituției, inaugurat în 1882, care adăpostea biblioteca și ierbarele personale ale botaniștilor Dimitrie Brândză și Hoffmann, dar și pe cel al doctorului Carol Davila, dar acesta a funcționat numai doi ani, fiind distrus într-un incendiu.

Un moment de cumpănă în istoria instituției a fost adus de al doilea Război Mondial, când clădirile, colecțiile de plante și spațiile în care se desfășurau activitățile didactice și științifice au fost grav avariate, Institutul Botanic fiind distrus în bombardamentul din 4 aprilie 1944.

După război și odată cu reintrarea instituției în administrația Universității din București, în 1954, după o perioadă de 22 de ani în care aceasta fusese transferată către Primăria Capitalei, au fost demarate o serie de proiecte de restaurare sau reconstrucție a clădirilor și a serelor. A fost inaugurat, de asemenea, un nou Institut Botanic, în 1960, iar la 18 ani distanță a fost deschis și un nou Muzeu Botanic. Clădirea în stil brâncovenesc în care acesta încă funcționează adăpostește peste 5.000 de specii de plante, printre care 1.000 de specii exotice.

Denumirea din prezent a actualei Grădini Botanice, care poartă numele dr. Dimitrie Brândză, a fost adoptată în 1994, iar între anii 2008-2014 au fost efectuate noi lucrări de amenajare. În 2020 a început, de asemenea, restaurarea clădirii restaurantului, construită în perioada interbelică după schițele arhitectului Octav Doicescu.
Întinsă în prezent pe o suprafață de 17,5 hectare, Grădina Botanică din București adăpostește peste 10.000 de specii de plante și poate fi vizitată tot timpul anului, peisajul floral exterior fiind însă diferit de la un an la altul. Pavilioanele exterioare includ sectorul decorativ, pe cel de plante rare, grădina italiană, sectorul de plante mediteraneene, Grădina Bunicii, Grădina Istorică, Iridariumul (unde găsim specii de iriși) și Rosariumul (care adăpostește trandafirii), Grădina cu remedii, Colina Coniferelor, un colț pe care a fost cultivată flora Dobrogei, dar și o insulă înverzită.

Sera de Expoziție este formată din mai multe corpuri care adăpostesc diverse specii din „țările calde”. În cadrul acesteia poate fi vizitat Palmariul, compartimentul bromeliilor, colecția de cactuși, compartimentul plantelor suculente, cel al plantelor acvatice tropicale, compartimentul plantelor subtropicale (citrice, arbuști), compartimentul ferigilor tropicale și o colecție de orhidee.

Muzeul grădinii găzduiește acum cinci colecții alcătuite dintr-un total de peste 4.000 de exponate. Cele mai multe – 2.260 – se regăsesc în colecția A. Santoconco, urmată de colecția de plante uscate sau conservate în alcool (660 de exponate), colecția de semnințe (450 de lucrări), colecția I. T. Tarnavschi, cu 125 de exponate, și cea de plante fosile, care numără doar 28 de specii.

Pentru realizarea acestui articol au fost folosite informații disponibile pe gradina-botanica.unibuc.ro, b365.ro și wikipedia.org. Credit foto: CristianChirita, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons.