Colegiul Național „Sfântul Sava”

Colegiul Național „Sfântul Sava” își are începuturile în urmă cu patru secole, când umanistul Constantin Cantacuzino primește aprobarea domnitorului Constantin Brâncoveanu de a înființa o Academie Domnească, în cadrul Mănăstirii Sfântul Sava. Cuprinzând toate gradele de învățământ, Academia era frecventată mai ales de fiii familiilor nobiliare. Era, totodată, una dintre cele mai importante instituții de profil din regiune, ridicându-se la nivelul Academiei din Fanar și a Școlii Superioare a Patriarhiei Constantinopolului. La dezvoltarea sa și-au adus contribuția personalități importante, precum Constantin Mavrocordat și Alexandru Ipsilanti, iar unii dintre cei mai importanți dascăli au fost Gheorghe Lazăr, cel căruia i se datorează instaurarea învățământului în limba română, dar și Henri Coandă și Tudor Arghezi. Titulatura de „Colegiu Național” este adoptată în 1832-1833 și reluată în 1990, după o perioadă de patru decenii, corespunzătoare regimului comunist, în care a liceul a funcționat sub numele de „Liceul Nicolae Bălcescu”. Unul dintre cei mai importanți ani din istoria instituției a fost 1864, când academia a fost divizată, din dorința domnitorului Alexandru Ioan Cuza, luând astfel naștere două insituții separate: liceul și Universitatea din București. Din rândul elevilor notabili care s-au format pe băncile sale amintim de Ion I. C. Brătianu, Nicolae Bălcescu și Grigore Alexandrescu.

Colegiul Național „Matei Basarab”

Un alt liceu cu tradiție este Colegiul Național „Matei Basarab”, înființat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la dorința domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Inaugurat pe 3 noiembrie 1860, la cinci ani distanță a primit statutul de al doilea liceu bucureștean. Înainte de a fi mutat, în 1885, în clădirea actuală, care inițial cuprindea doar opt săli de clasă la parter și etaj, liceul a funcționat, o vreme, într-o serie de clădiri din Rahova, iar mai apoi, în curtea unei biserici, dar și într-o mahala din zona Mircea Vodă. Noi lucrări de consolidare au avut loc în perioada interbelică, când clădirii i-au mai fost adăugate un etaj și o aripă nouă, care includea secretariatul, cabinetul directorial, o sală de festivități, în care o vreme au fost organizate spectacole de teatru, dar și o sală de sport. În plus, zidurile adăposteau o bibliotecă, mai multe colecții valoroase – numismatică, etnografică și arheologică, precum și alte obiecte de artă. Din cauza numărului mare de elevi care îl frecventau, din colegiul Matei Basarab se vor desprinde, în 1878, respectiv 1892, alte două instituții liceale de top din Capitală: Cantemir Vodă și Gheorghe Șincai. Printre absolvenții de vază ai colegiului se numă Ștefan Octavian Iosif și Ion Mincu.

Școala Centrală

Școala Centrală, care funcționează astăzi într-o clădire-monument istoric proiectată de Ion Mincu, a fost inaugurată oficial în toamna anului 1852, în urma unui act emis de domnitorul Barbu Știrbey. Arhitectura sa include elemente regăsite în cadrul unor ansambluri mănăstirești – Hurezi și Antim, planul clădirii fiind alătuit din patru aripi cu parter și etaj, unite printr-o curte interioară, în spatele căreia a fost amenajat un mic amfiteatru. Inițial, instituția a funcționat ca pension de fete destinat elevelor din familiile de vază ale Capitalei, în special fiice de demnitari. În Primul Război Mondial a fost transformată în spital, iar mai apoi în sediu al poștei. De la deschidere și până în 1890, când sediul actual a fost finalizat, instituția a funcționat în mai multe locații, inclusiv într-unul dintre palatele familiei Ghica. Ample lucrări de modernizare au loc odată cu preluarea conducerii școlii de către Elena Malaxa, care, cu ajutorul fondurilor sale și ale soțului, inginerul Nicolae Malaxa, a amenajat aici o bibliotecă și o sală de lectură, printre altele. Odată cu instaurarea regimului comunist, școala își schimbă de mai multe ori numele, până în 1990, când va rămâne „Școala Centrală”.

Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”

Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” a fost inaugurat după deschiderea celui de-al doilea gimnaziu în limba română din Capitală, care purta tot numele îndrăgitului pedagog și fusese înființat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza la data de 18 ianuarie 1860. Liceul a fost fondat în urma unui decret emis de regele Carol 1 pe 20 mai 1890. Clădirea instituției poartă semnătura arhitectului F. G. Munteanu, care a folosit în schițele sale o îmbinare a stilurilor brâncovenesc și neoclasic englez, el însuși fiind școlit în Marea Britanie. Ulterior, sălilor de clasă avea să li se adauge cea mai modernă sală de sport din București, o bibliotecă, deschisă după un deceniu de la inaugurarea instituției, dar și un muzeu, înființat la alți zece ani distanță. Anul 1913 aduce noi extinderi, prin adăugarea unei noi aripi, în care vor fi amenajte mai multe laboratoare, un amfiteatru și un bufet. În perioada stalinistă numele cu tradiție a fost schimbat în „Școala medie Nr. 22”, iar liceul în sine a suferit transformări majore, fiind mutat și înlocuit de un centru școlar de fete, schimbări menținute până în 1955. Printre cei mai cunoscuți absolvenți se numără Dinu Lipatti, Constantin Tănase, Anda Călugăreanu, Liviu Ciulei și Ion Barbu.

Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”

Numit, la înființare, Școala Normală Superioară Din București, Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” a funcționat, inițial, în cartierul Rahova, cu numai două clase de elevi, activitatea didactică debutând pe 9 noiembrie 1895. Terenul pe care se află actuala clădire a instituției a fost cumpărat în 1921. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, curtea liceului a fost folosită de militarii români pentru a săpa tranșee, cursurile fiind suspendate pe o perioadă de câteva luni. După mai multe schimbări ale numelui survenite de-a lungul anilor, la jumătatea secolului trecut, colegiul - pe atunci funcționând ca școală medie mixtă, primește numele I. L. Caragiale. Printre pedagogii de seamă care au condus aici generațiile de elevi se numără Alexandru Odobescu, Simion Mehedinți, Gheorghe Țițeica și Dimitrie Pompeiu.

Pentru realizarea acestui material au fost folosite informații disponibile pe platformele licsfsava.ro, cnscb.ro, cnlazar.ro, basarab.ro, cnilcb.ro, merg.in, matricea.ro și wikipedia.org. Credit foto: Neoclassicism Enthusiast, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Mai multe de pe blog