Când vorbim de obiectivele din Centrul Vechi, nu putem să nu începem cu povestea Curții Domnești de la București. Potrivit documentelor găsite cu prilejul cercetărilor arheologice, limitele acesteia erau constituite cândva de actualele străzi Halelor, Șelari, Lipscani, Bărăției și Calea Moșilor. Aceasta își are originile în vremea domnitorului Mircea cel Bătrân care, în secolul al XIV-lea, a dispus construirea unei cetăți cu ziduri de cărămidă, protejată de un șanț de apărare. În interiorul acesteia fuseseră amenajate case cu saloane de recepție, cancelarii domnești, grădini și grajduri. Vlad Țepeș va fi cel care, după modelul celei de la Târgoviște, o va transforma în reședință domnească. După mai multe schimbări de conducători ai Țării Românești, timp în care Curtea domnească a suferit pagube importante, este restaurată de către Basarab cel Tânăr cu ajutorul unor meșteri brașoveni. În 1775 primește numele de „Curtea Veche”, în timpul domnitorului Alexandru Ipsilanti. În secolul al XVIII-lea, în urma unor dezastre naturale, cetatea a fost distrusă. Pe locul ei a fost ridicat un nou ansamblu, denumit Curtea Nouă, care a ars, la rândul său, în 1812. Astăzi, din fosta Curte domnească nu au rămas decât niște ruine, care constituie un sit arheologic protejat.

Un alt obiectiv istoric din Centrul Vechi este Hanul lui Manuc, finalizat în 1808, astăzi monument istoric. Numit astfel după negustorul de origine armeană Manuc-bei, hanul a fost ridicat pe un teren care făcuse parte din Curtea domnească, cumpărat de acesta odată cu alte moșii. Pe vremuri, în incinta sa existau, în paralel cu cele peste 100 de camere destinate oaspeților, amplasate la etaj, numeroase pivnițe, prăvălii, camere pentru servitori, mai multe bucătării, două saloane, un tunel cu o capacitate de aproximativ 500 de persoane și o curte interioară, în care funcționa o cafenea. Odată cu moartea lui Manuc, hanul își va schimba de mai multe ori proprietarii. Distrus parțial în cutremurul din 1831, la trei decenii distanță este preluat de Lambru Vasilescu, care îl va redenumi Marele Hotel Dacia, el suportând și costul reparațiilor. O vreme, s-au organizat aici diverse evenimente mondene, spectacole de teatru și baluri mascate. Tot în incinta celebrului han au avut loc întâlniri politice deosebit de importante, aici semnându-se, de pildă, Tratatul de la București (1812). Clădirea a trecut printr-o serie de restaurări importante, cele mai recente în anii ’90 și în 2009. Astăzi, pe locul fostului han funcționează restaurantul cu același nume.

Un alt restaurant cu tradiție din Centrul Vechi este Caru' cu Bere, deschis în 1879. Arhitectura clădirii se înscrie în stilul neogotic, planurile acesteia fiind realizate de arhitecții Zigfrid Z. Kofczinski și Al. Pesch. Printre elementele cele mai reprezentative se numără parterul boltit, înfrumusețat cu vitralii, mozaicuri și lambriuri sculptate.

Tot în Centrul Vechi, dar ceva mai departe de străduțele împânzite de cluburi, găsim și primul spital din București – Colțea – deschis în anul 1704, în incinta mânăstirii cu același nume, la dorința lui Mihai Cantacuzino. Ridicată după modelul unui spital venențian, utilitatea inițială a clădirii a fost îngrijirea săracilor. Distrus parțial într-un incendiu din 1739, spitalul a fost refăcut, împreună cu biserica, pentru a fi din nou distrus în urma unui cutremur de la începutul secolului al XIX-lea. În 1836 arhitecții Conrad Schwink și Faiser au fost însărcinați să realizeze planuri pentru un nou spital, finalizat la șase ani distanță. De-a lungul timpului aici au profesat nume de seamă ale medicinei românești, precum Nicolae Crețulescu.

Deși nu la fel de încărcată de tradiție, o adevărată atracție turistică o reprezintă și librăria Cărturești Carusel. Deschisă într-o clădire din secolul al XIX-lea, unitatea se întinde pe șase etaje, cu o suprafață totală de 1.000 de metri pătrați. În interior au fost amenajate inclusiv un bistro și o galerie destinată artei contemporane.

Centrul Vechi nu duce lipsă nici de lăcașuri de cult, cele mai cunoscute fiind bisericile Stavropoleos și Sfântul Anton, însă tot de această zonă aparține și biserica Sfântul Gheorghe-Nou. În curtea sa a fost deschisă, în urmă cu aproape două secole, prima librărie românească. În piața din fața acesteia se află monumentul Kilometrul zero, rezultatul unei colaborări între sculptorii Octav Doicescu și Constantin Baraschi, pentru a marca punctul central al Capitalei.

Un alt monument istoric din Centrul Vechi este pasajul Macca-Villacrosse, construit pe locul fostului han Villacrosse, în forma unei potcoave alungite. Elementul central al acestuia este o rotondă protejată de un acoperiș din sticlă colorată.

Pentru realizarea acestui articol au fost folosite informații disponibile pe platformele wikipedia.org, carucubere.ro, hanumanucrestaurant.ro și muzeulbucurestiului.ro.Credit foto: ©radub85/123RF.COM