Istoria gărilor bucureștene

Gara Filaret

Deschisă în toamna anului 1869, odată cu inaugurarea primei linii de cale ferată a Principatelor Unite, Filaret a fost prima gară din Capitală, primind acest nume după dealul omonim. Primul tren a părăsit gara la data de 31 octombrie, cu destinația Giurgiu. Deși a fost folosită pentru mai multe evenimente cu fast, celebritatea acesteia avea să pălească odată cu inaugurarea Gării Târgoviștei (Gara de Nord). A funcționat până în 1960, an în care a fost scoasă din uz și a devenit autobază, devenind cunoscută ulterior drept autogara Filaret. În prezent, clădirea este încadrată ca monument istoric.

Gara de Nord

Istoria Gării de Nord, numită inițial Gara Târgoviștei (după Calea Târgoviștei, redenumită Calea Griviței), își are începuturile în anul 1868 când, în prezența regelui Carol I, au fost pornite lucrările, finalizate după patru ani. Clădirea, construită în formă de U, a fost ridicată pe un teren achiziționat de la Zoe Racoviță, nepoata boierului Dinicu Golescu. Gara a fost inaugurată la data de 13 septembrie 1872, odată cu punerea în funcțiune a liniei de transport feroviar pe ruta Roman-Galați-București-Pitești. Un moment de referință a fost atins în anul 1883, când în gară s-a oprit primul tren care circula pe o rută internațională, vestitul Orient Express, mergând de la Paris la Constantinopol. Denumirea actuală a fost adoptată în 1888, an în care au fost efectuate și o serie de lucrări de extindere, constând în ridicarea unui pavilion central, completat de două turnuri. O altă bornă importantă a fost atinsă în 1890, odată cu amenajarea primei centrale telefonice a Gării de Nord, având un număr inițial de 25 de linii telefonice. De-a lungul timpului obiectivul a trecut printr-o serie de lucrări de modernizare, în anul 1944 și între 1997-1999. În planurile arhitecturale au fost incluse elemente întâlnite la alte gări din marile orașe din Vestul Europei, precum Berlin și Leipzig.

Gara Băneasa

Purtând inițial numele de Gara Mogoșoaia, Gara Băneasa a fost pusă în funcțiune pe 17 noiembrie 1886. A fost folosită, de-a lungul anilor, de personalități importante, în special de membrii Casei Regale, în momente-cheie ale istoriei țării, precum ceremonia de înmormântare a regelui Carol I sau întoarcerea familiei regale la București, pe 1 decembrie 1918. În timpul regimului comunist era socotită gară de protocol pentru primirea șefilor de stat și a oficialilor străini. Pentru a le oferi acestora confortul necesar, gara a fost dotată cu un sistem de aer condiționat, un element modern pentru acele vremuri, peronul fiind acoperit, de asemenea, cu un covor persan pentru întâmpinarea vizitatorilor. Între 2007 și 2012 gara a fost scoasă din funcțiune, fiind ulterior destinată familiei regale, care a folosit-o, de pildă, la moartea regelui Mihai I, pentru a transporta trupul acestuia de la București la Curtea de Argeș.

Gara Obor

Cunoscută și sub numele de Gara de Est, Gara Obor datează din anul 1903 și deservește atât transporturile de călători, cât și de marfă. Clădirea gării, dispusă pe trei etaje, a fost proiectată în stil neoromânesc, folosindu-se ca element de referință un portal cu arcadă din piatră. Arhitectura deosebită a determinat includerea acesteia pe lista monumentelor istorice. Un moment important din istoria sa a fost în anul 1935, când gara a găzduit mai multe vagoane de marfă în care fusese transportat o parte din tezaurul românesc, recuperat de la URSS.

Gara Basarab

Folosită și astăzi, Gara Basarab a fost construită în timpul regimului comunist, ca o prelungire a celui mai important nod feroviar al țării, pentru a deservi o serie de rute scurte spre orașe din apropierea Capitalei. Printre acestea se numără Alexandria, Craiova, Ploiești și Târgoviște. Lucrările, efectuate de echipa inginerului Mihai Gheorghiu după schițele arhitectului Duiliu Marcu, au fost încheiate în 1959.

Din rândul gărilor mai mici, încă folosite, se numără Gara Bucureștii Noi, Grivița, Titan Sud, Cățelu și București Triaj. Alte gări care au funcționat pe teritoriul Capitalei au fost Cotroceni, Herăstrău, Progresu și Dealul Spirii.

Pentru realizarea acestui material au fost folosite informații disponibile pe platformele historia.ro, adevarul.ro, evz.ro și wikipedia.org.