Prima atestare a cartierului, datând în urmă cu câteva sute de ani, amintea de Moşia Floreşti, nume dat de o familie de boieri – Florescu – în a căror proprietate se afla. Dacă acum e străbătut, de-a lungul a puțin peste 4,5 kilometri, de Calea Floreasca, cartierul din vechime, împărțit în trei zone, numite vetre (Floreasca de Sus, de Mijloc și de Jos), avea pe timpuri, ca arteră principală, Drumul Plăcintei.

Aici s-a format, în timp, groapa de gunoi a orașului, la marginea căreia locuiau, într-o mahala, diverse familii de țărani.

Zona avea să renască, între anii 1913-1922, sub bagheta arhitectului Reiner, care a pus bazele unui amplu proiect de urbanizare, construind aici o serie de imobile cu etaj, aflate încă în funcțiune. O bornă importantă din istoria acestei zone a venit odată cu inaugurarea, în 1935, a uzinei Ford România, după ce, cu un an înainte, fusese deschis aici și Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti. În 1936 este amenajat lacul Floreasca, întins pe o suprafață de 70 de hectare.

Anii comunismului aveau să aducă o nouă transformare a cartierului. În acea perioadă au fost ridicate numeroase clădiri de până la patru etaje, iar străzile au fost reorganizate sub nume de compozitori.

Odată cu organizarea la Sala Floreasca din București a festivalului mondial al tineretului, în anul 1953, groapa de gunoi a fost împrejmuită de un gard de lemn, pentru a nu face o impresie proastă vizitatorilor. Ulterior au fost deschise, în zonă, un cinematograf, o școală, mai multe spații comerciale și o sală de sport.

În 1960 s-a luat decizia de a fi asanată, stabilindu-se ca în luna octombrie locuitorii să fie deja mutați, iar imobilele vechi care o înconjurau, dărâmate. După un an au început, pe locul fostei gropi, lucrările la parcul Floreasca, ce s-au întins pe durata a doi ani. Nu a lipsit nici amenajarea unui patinoar.

După căderea regimului comunist are loc o adevărată schimbare la față a cartierului, odată cu atragerea investitorilor care au întrezărit potențialul zonei și dezvoltarea unei adevărate comunități. Printre cele mai importante transformări se numără apariția clădirilor moderne de birouri, a restaurantelor, cluburilor și sediilor de companii. În 2013 este inaugurată în zonă și cea mai înaltă clădire din România, Sky Tower. Aceasta are 137 de metri și este dispusă pe 37 de etaje. În același an sunt finalizate și lucrările primelor două clădiri ale unuia dintre cele mai exclusiviste ansambluri rezidențiale din zonă – One Floreasca Lake, complex cu priveliște panoramică asupra lacului Floreasca. La trei ani distanță este finalizată și o a treia clădire, componentă a aceluiași ansamblu, iar în primăvara anului 2018, One United Properties începe lucrările la dezvoltarea multifuncțională One Floreasca City, alcătuit din componenta rezidențială One Mircea Eliade și cea de birouri, One Tower. Unicitatea acestui proiect contemporan livrat în 2021 este dată în primul rând de locul pe care a fost amenajat – chiar fosta platformă industrială a fabricii Ford, scoasă din uz, dar și de arhitectura specială și tehnicile de construire sustenabilă folosite.

Astăzi, fără să îi cunoști trecutul, străbătându-i străzile mărginite de case cochete, clădiri moderne și spații verzi, nimic nu te-ar trimite cu gândul la istoria de odinioară a acestui cartier.

Pentru realizarea acestui material au fost folosite informații disponibile pe floreasca.comb1tv.roturismistoric.ro, and Wikipedia.org.