Lido

Proiectat de arhitectul Ernest Doneaud în stilul Art Deco, hotelul Lido și-a deschis porțile în august 1930. Alături de cele 119 camere, printre facilitățile moderne, ca sauna și jacuzzi-ul, cu care fusese dotat, se număra și prima piscină cu valuri din București, un bazin de 500 de metri pătrați în care se povestește că a învățat să înoate și regele Mihai. După moartea doctorului și politicianului Constantin Anghelescu, primul proprietar, clădirea a fost preluată de stat, iar cu timpul s-a degradat și a fost închis. În urmă cu trei ani, odată cu reintrarea în administrație privată, au început o serie de lucrări de consolidare pentru a primi din nou oaspeți.

Athénée Palace Hilton

Athénée Palace Hilton

Deschis în 1914, pe terenul pe care funcționaseră anterior un han și apoi un alt hotel, Athénée Palace reflectă viziunea arhitectului francez Téophile Bradeau. Hotelul cu 278 de camere, întins pe o suprafață de peste 1.350 de metri pătrați, a fost cea dintâi clădire a Bucureștiului în construcția căreia s-a folosit un schelet de beton-armat. În 1937 hotelul trece printr-o serie de schimbări arhitecturale. Cu ajutorul arhitectului Duiliu Marcu i se adaugă elemente art deco și e modernizat. Noi lucrări de renovare sunt efectuate după bombardamentele din 1944, iar în 1965 este extins cu o aripă nouă. De-a lungul timpului, a găzduit personalități importante, atât din România – îi amintim aici pe Geo Bogza, Camil Petrescu și Nicolae Grigorescu, cât și de peste hotare, printre oaspeții străini numărându-se Richard Nixon, Albert de Monaco, Nicholas Cage și Tom Jones.

Hotel Triumf

Hotel Triumf

Ridicat în 1937, pe un teren aparținând lui Mihail Kogălniceanu, Triumf nu a avut dintotdeauna rolul de hotel. A fost, inițial, reședința de vacanță a lui Scarlat Bărcănescu, numit în multe surse „primul copil de bani gata al Capitalei”. Ulterior, a schimbat mai mulți proprietari, printre care s-au numărat avocatul Petrache Grădişteanu, cofetarul Capşa, familia Vernescu și nu numai, până în 1950, când devine hotel. Construcția a fost finanțată de Banca Națională, iar arhitectul desemnat să se ocupe de proiect a fost Petre Antonescu, care realizase și Arcul de Triumf. Hotelul, care a rămas până în prezent în proprietatea statului, are o fațadă impozantă, din cărămidă roșie, și se întinde pe o suprafață de 6.000 de metri pătrați.

Grand Hotel Bucharest

Cunoscut încă, la scară largă, drept Intercontinental, denumire pe care a avut-o până anul acesta, Grand Hotel Bucharest are 257 de camere și a fost inaugurat în primăvara anului 1971, după trei ani de lucrări. Hotelul a fost proiectat de arhitecții Dinu Harriton, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu și Romeo Belea, fiind construit pe un teren care aparținuse cândva manăstirii Cernica, pe care funcționau la acea vreme mai multe fabrici și berării, demolate pentru a face loc noii construcții. Cu o înălțime de 90 de metri, a fost multă vreme a doua cea mai înaltă clădire a Capitalei, devansată doar de Casa Scânteii (actuala Casa Presei Libere – 104 metri înălțime). Se pare că ideea construirii hotelului i-a venit șefului companiei care administra lanțul Intercontinental în urma unei vizite la București. Negăsind un loc de cazare potrivit, și-a propus să profite de ocazie și să construiască aici un hotel de lux, care a fost și primul zgârie-nori al țării.

Pentru realizarea acestui articol au fost folosite informații disponibile pe hoteltriumf.ro, atheneepalace-hotel.ro, grandhotelbucharest.ro, zf.ro, adevarul.ro, gandul.ro, descopera.ro și stirileprotv.ro.