Biblioteca Academiei

Fondată de către domnitorul Constantin Brâncoveanu în 1694, în cadrul mănăstirii Sfântul Sava, Academia Domnească de la București a fost un important reper educațional al țării. Și asta mai ales pentru că, prin divizarea ei, în 1864, de către domnitorul Al. I. Cuza, vor lua naștere atât Colegiul Național „Sfântul Sava” cât și Universitatea din București. Nu e astfel de mirare că prestigioasa instituție a beneficiat și de o bibliotecă pe măsură. În 1761, alături de Academie este înființată o clădire adiacentă, destinată adăpostirii unei biblioteci și a unei tipografii. Prima inventariere a volumelor bibliotecii are loc abia la finalul secolului al XVIII-lea, când biblioteca e mutată la mănăstirea Sfântul Gheorghe Vechi. Preluată, după 1821, de Colegiul de la Sfântul Sava, în 1833 este numită bibliotecă națională a Țării Românești, iar cinci ani mai târziu este deschisă publicului. Printre bibliotecarii care au administrat-o se numără August Treboniu Laurian și George Ioanid. Începând cu 1864 – momentul divizării – instituția e reorganizată și numită Biblioteca Centrală din București. Desființată în 1901, deși o mică colecție e păstrată de colegiul national, mare parte din fondul său e cedat Bibliotecii Academiei Române. Aceasta fusese inaugurată pe 1 august 1867 și va deține, pentru o perioadă, statutul de bibliotecă națională. După ce a schimbat mai multe sedii, instituția funcționează în prezent cu trei corpuri, o sală de conferințe cu capacitate de 220 de locuri, opt săli de lectură și o sală de expoziție, proiectată de arhitecții Romeo Belea și Gh. Roșu.

Cărturești Carusel

Întinsă pe o suprafață de 1.000 de metri pătrați și dispusă pe șase niveluri, Cărturești Carusel a fost inaugurată în anul 2015. Exceptând etajele destinate celor în jur de 10.000 de volume, în bibliotecă au mai fost amenajate un bistro, un spațiu multimedia și o galerie de artă. Clădirea din strada Lipscani datează din secolul al XIX-lea și a aparținut familiei de bancheri Chrissoveloni, fiind confiscată însă odată cu instaurarea regimului comunist, în timpul căruia a funcționat aici magazinul Familia. După căderea regimului totalitar, imobilul a reintrat în posesia familiei foștilor proprietari, ajunsă acum la a patra generație. Remarcabilă e și Cărturești Verona, cea mai mare librărie a țării.

Biblioteca Națională

Deși pe alocuri istoria i se întretaie cu alte instituții similare, precum Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Națională a României, cea mai mare instituție de profil a țării, a fost înființată în 1955. Inițial, s-a numit Biblioteca Centrală de Stat, preluând actuala denumire în 1989. În prezent, BNaR cuprinde în jur de 9.000.000 de unități, împărțite în Fonduri curente, colecție ce include publicațiile românești și străine, atât cărți cât și ziare și reviste, și Fondurile colecțiilor speciale, unde sunt incluse bibliofilii, manuscrise, periodice vechi, stampe, fotografii, cartografii, audio-vizuale și arhiva istorică. Dacă în trecut a funcționat în clădirea Palatului Bursei, începând cu 2012 sediul central al bibliotecii a fost mutat într-o clădire proiectată de arhitectul Eliodor Popa în anii '80, dar finalizată abia între anii 2009-2012.

Librăria Kyralina

Librăria Kyralina

Librăria Kyralina e singura librărie franceză din Capitală. Oferă, printre altele, literatură generalistă străină, esee, benzi desenate și albume de artă, având totodată o cameră destinată copiilor de toate vârstele. Interiorul a fost amenajat de un atelier de arhitectură local, iar corpurile de iluminat au fost realizate pe comandă.

Biblioteca de Litere

Biblioteca de Litere, cum e numită biblioteca deschisă în incinta Facultății de Litere din cadrul Universității București, își are originile la finele secolului al XIX-lea. Deschisă în 1892, în doar trei ani rafturile sale adăposteau în jur de 10.000 de cărți, de la 3.162 de volume, cu care își făcuse debutul. În iarna anului 1928 biblioteca este reorganizată, sub îndrumarea bibliotecarului N. Georgescu-Tistu și a decanului facultății, profesorul Ioan Bianu. Printre personalitățile care au contribuit la extinderea fondului bibliotecii cu volume din propriile colecții se numără Titu Maiorescu, Al. Rosetti și Ioan Bogdan. La începutul anilor 1990 biblioteca trece printr-o serie de lucrări de modernizare și devine prima filială informatizată din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare, în care fusese inclusă în 1948. Una dintre cele mai importante lucrări arhitecturale din incinta instituției este sala de lectură Nicolae Georgescu-Tistu, redeschisă în 2009 și inclusă în Patrimoniul Cultural Național. În prezent, biblioteca funcționează cu două săli de lectură care au o capacitate de 86 de locuri și pune la dispoziția vizitatorilor peste 120.000 de volume.

În lumea literară a Bucureștiului notabile sunt, de asemenea, și Seneca Anticafe, o librărie-cafenea în care clienții plătesc nu consumația, ci timpul, librăria Humanitas Kretzulescu, în care a fost amenajat inclusiv un etaj muzical, și Biblioteca Metropolitană, care deține nu mai puțin de 29 de filiale răspândite în Capitală.

Pentru realizarea acestui articol au fost folosite informații disponibile pe bibnat.ro, litere.ro, carturesticarusel.ro, bibmet.ro, editiadedimineata.ro, b365.ro, zf.ro, wikipedia.org și anuarulsargetia.ro. Sursa foto: Mihai Petre, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons