Palatul Mogoșoaia

Construcția palatului Mogoșoaia a fost începută la porunca domnitorului Constantin Brâncoveanu, pe un teren pe care acesta îl cumpărase în 1681. Lucrările au fost finalizate în toamna anului 1702. Edificiul fusese proiectat în stil brâncovenesc, împrumutându-se, de aemenea, elemente venețiene și otomane. În paralel cu reședința propriu-zisă, care la etaj adăpostea camerele familiei, iar la parter, pe cele ale servitorilor, în cadrul ansamblului domnesc au fost amenajate o curte interioară, o bucătărie cu patru turnuri de aerisire, o casă de oaspeți, o ghețărie, o seră de flori, Turnul Porții, precum și un cavou pentru membrii familiei, iar în parcul palatului a fost ridicată o biserică.

În 1714, odată cu execuția domnitorului alături de familia sa, palatul va funcționa ca han, până când domnitorul Ștefan Cantacuzino reușește să îl recupereze și să îl înnapoieze urmașilor lui Constantin Brâncoveanu.

De-a lungul timpului palatul a fost deteriorat grav de mai multe ori, în timpul diverselor conflicte armate. În secolul al XVII-lea, prin căsătoria fiicei adoptive a lui Grigore Brâncoveanu, Zoe Mavrocordat, cu domnitorului Ghoerghe Bibescu, acesta va intra în administrarea familiei Bibescu, care va dispune renovarea sa. În timpul regimului comunist, proprietatea va fi naționalizată.

Dacă în trecut au avut loc aici întâlniri diplomatice și alte evenimente importante din punct de vedere istoric, astăzi palatul găzduiește diverse evenimente private și este una dintre cele mai căutate atracții turistice din zonă. La interior a fost amenajat și Muzeul de Artă Brâncovenească.

Mănăstirea Comana

Pe vremuri, în locul pe care a fost construită Mănăstirea Comana exista doar o insulă înconjurată de mlaștini. Primul așezământ religios a fost înălțat aici la porunca domnitorului Vlad Țepeș, în secolul al XV-lea. Biserica a ajuns însă, în câteva decenii, o ruină, așa că în 1588 boierul Radu Șerban a dispus reclădirea acesteia pe locul vechiului lăcaș. Cu timpul, mănăstirea Comana avea să devină și criptă funerară a familiei și urmașilor ctitorului.

În 1699, în complexul mănăstiresc încep noi lucrări de restaurare, la ordinul boierului Șerban Cantacuzino, strănepotul lui Radu Șerban. Cu acest prilej, zidurile vor fi consolidate, iar clădirilor deja existente li se vor adăuga o serie de chilii și un foișor mărginit de zece coloane din piatră, ornamentate cu diverse elemente vegetale.
De-a lungul secolelor, odată cu distrugerile cauzate de trecerea timpului sau de diverse calamități, ansamblul va fi de mai multe ori restaurat, la ordinul domnitorilor, al autorităților de stat ori al conducătorilor bisericești, cele mai recente lucrări având loc în 2011.

În 1916 a fost ridicat, în curtea mănăstirii, și un mausoleu închinat eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Pentru proiectarea acestuia au fost împrumutate elemente din arhitectura mănăstirii, precum coloanele, capitelurile și arcada.

La mijlocul secolului al XX-lea, o suprafață de aproape 500 de hectare din proximitatea mănăstirii a fost declarată rezervație naturală, în vederea protejării unor specii florale întâlnite aici, precum lăcrămioara, ghimpele albastru și bujorul românesc.

În prezent, din vechiul ansamblu mănăstiresc au rămas în picioare doar o parte dintre chiliile restaurate și fragmente de zid.

Palatul Știrbey

Prima versiune a palatului Știrbey a fost ridicată în anul 1850, de către domnitorul Barbu Dimitrie Știrbey, în proprietatea căruia intrase recent terenul pe care a fost construit acesta. Proiectul a fost atribuit arhitecților Joseph Hartl și Michael Sanjouand, responsabil și de construcția Palatului Știrbei din Capitală. Construcția inițială a fost modificată și extinsă ulterior, în stilul arhitectural Tudor. Cel care avea să îl aducă la forma de astăzi, în 1864, a fost fiul domnitorului, Alexandru Știrbey, acesta optând pentru o arhitectură simplă, fațada fiind dominată de ancadramentele de piatră decorate cu ornamente simple. Un accent deosebit s-a pus și pe capela domeniului Buftea, pentru care s-a ales stilul neo-gotic, remarcându-se însă și influențele bizantine și renascentiste folosite în construcția sa, de care s-a ocupat un arhitect austriac. Accesul în capelă, unde au fost înmormântați mai mulți membrii ai familiei Știrbey, se face pe o scară monumentală din marmură de Carrara.

Complexul cuprinde și serele domnești, un turn de acces și un turn de apă, proiectat de Anghel Saligny, precum și Palatul Mic, întins pe o suprafață de 300 de metri pătrați. Pe durata Primului Război Mondial, palatul a servit drept loc de adăpost al Reginei Maria și al copiilor săi. În apropierea parcului se află și Studiourile Buftea.

Mănăstirea Snagov

Amplasată pe o insulă de pe lacul cu același nume, se spune că mănăstirea Snagov fost ctitorită de Mircea cel Bătrân, prima atestare documentară datând din 1408.

Așezământul a fost construit în stil bizantin și are un balcon susținut de 16 stâlpi, navă și altar. În secolul al XIII-lea, domnitorul Vladislav al II-lea construise aici și un paraclis, care s-a scufundat la circa 150 de ani distanță, fiind salvate doar ușile împărătești, păstrate astăzi la Muzeul Național de Artă al României. În complexul lăcașului de cult a existat, de asemenea, pe vremuri, și o închisoare, construită la ordinul lui Vlad Țepeș. O serie de cercetări arheologice mai recente au scos la iveală și un așezământ monahal din secolul al XI-lea, distrus într-un incendiu.

De-a lungul domniilor mai multor conducători, biserica a fost restaurată de mai multe ori, una dintre cele mai vechi picturi, din care o parte se păstrează și astăzi în pronaos, fiind executată în urmă cu aproape 600 de ani.

În paralel cu activitatea monahală, aici s-au desfășurat și importante activități culturale, după ce domnitorul Constantin Brâncoveanu a dispus amenajarea unei tipografii în incinta complexului mănăstiresc. Tot aici a funcționat și un centru în care erau fabricate monedele Țării Românești. În interiorul mănăstirii se află și mormântul lui Vlad Țepeș, acest fapt fiind însă pus la îndoială de unii istorici. Astăzi au rămas din vechiul așezământ biserica, turnul și o fântână.

Palatul Snagov

Palatul Snagov a fost ridicat în anii '30, ideea proiectului aparținându-i prințului Nicolae al României. Primele schițe au fost conturate de Henriette Delavrancea Gibory, fiica scriitorului Barbu Delavrancea și una dintre cele mai apreciate arhitecte ale vremii. Din planurile originale ale clădirii nu au fost păstrate însă în prezent decât intrarea, scara și un hol. Clădirea inițială, pusă în funcțiune în 1932, includea un hol principal, la parter, și o serie de încăperi la etaj. Deși inițial nu a fost folosită ca reședință de către prinț, aceasta era frecventată de diverși politicieni, scriitori sau artiști. După ce propietarul său a fost exilat, în 1937, Palatul Snagov va fi ocupat de liderii regimului comunist. Cu intenția de a-l transforma într-un loc de întâlnire cu consiliul de miniștri, Nicolae Ceaușescu i-a cerut arhitectului Roguski să extindă clădirea palatului, proiect ce s-a întins pe aproape șapte ani, fiind preluat de arhitectul Nicolae Vlădescu.

Manăstirea Cernica

Înălțată în urmă cu peste patru secole, în 1608, Mănăstirea Cernica a fost ctitorită de vornicul Cernica Știrbei și de soția acestuia, doamna Chiajna, pe locul unui vechi schit, Grădiștea Floreștilor. În cadrul ansamblului monahal de la Cernica există trei biserici. Cea dintâi a fost sfințită în anul 1804, pictura interioară fiind realizată de Iosif Keber. Următoarea a fost sfințită în 1815, pictura fiind realizată de un zugrav numit Fotache, în timp ce icoanele împărătești și portretele stareților au fost executate de pictorul Nicolae Polcovnicul, care a realizat și pictura bisericii principale a Patriarhiei. A treia biserică a fost finalizată în 1832, fiind contruită în formă de cruce, cu o ușă sculptată, din lemn masiv, și pardoseală de marmură.

De-a lungul timpului, mănăstirea a fost afectată de mai multe evenimente, printre care o epidemie de ciumă și cutremure.

În incinta ansamblului monahal au funcționat, de-a lungul timpului, o școală de pictură bisericească, o școală de copiști și un semniar teologic. Biblioteca mănăstirii adăpostește lucrări de mare preț, printre care se numără peste 14.000 de volume, 5.000 de cărți de patrimoniu și o arhivă cu manuscrise unicat.

Pentru realizarea acestui articol au fost folosite informații disponibile pe palatulmogosoaia.ro, manastireacomana.ro, palatulstirbey.ro, palatulsnagov.ro, crestinortodox.ro și wikipedia.com.